Str. 1 Decembrie 1918, nr.60   Tel: +40255/571133, Fax: +40255/572815, E-mail: oravita@cs.ro


Pagina de start

PRIMĂRIA

conducere

departamente

consiliul local

proiecte de dezvoltare

ORAŞUL

scurt istoric

geografie

locuitori

cultură, sport

religie

învăţământ

sănătate

AFACERI

facilităţi legislative

firme în Oraviţa

TURISM

obiective turistice

trasee turistice

cazare şi masă

 

     

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANUNŢ

       Compartimentul Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Oraviţa face următorul anunţ în legătură cu somaţiile şi titlurile executorii emise în data de 21.03.2011:

ANUNŢ COLECTIV - pentru comunicare prin publicitate

    În temeiul art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare, comunicăm că au fost emise somaţiile pentru următorii contribuabili:  anexa

       Somaţiile pot fi consultate de titularii acestora la sediul organului fiscal emitent. Prezentele acte administrative fiscale se consideră comunicate în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 05.02.2010.  

vezi procesul verbal de afişare

 

 

 

 

ANUNŢ

       Compartimentul Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Oraviţa face următorul anunţ în legătură cu somaţiile şi titlurile executorii emise în data de 05.02.2010:

ANUNŢ COLECTIV - pentru comunicare prin publicitate

    În temeiul art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare, comunicăm că au fost emise somaţiile pentru următorii contribuabili:  anexa

       Somaţiile pot fi consultate de titularii acestora la sediul organului fiscal emitent. Prezentele acte administrative fiscale se consideră comunicate în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 05.02.2010.  

vezi procesul verbal de afişare

 

 

Bugetele U.A.T. conform  legii 273/2006 art. 76^1*)

 

Organigrama Aparatului de specialitate al primarului

Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor
Compartimentul de Integrare Europeană şi Informatică
Strategia de dezvoltare a oraşului Oraviţa 2007-2013
Hotărârile Consililui Local

     ACHIZIŢII PUBLICE

 

 Licitaţii şi caiete de sarcini


       Compartimentul Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Oraviţa face următorul anunţ în legătură cu somaţiile şi titlurile executorii emise în data de 12.11.2008:

ANUNŢ COLECTIV - pentru comunicare prin publicitate

    În temeiul art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare, comunicăm că au fost emise somaţiile pentru următorii contribuabili: anexa

       Somaţiile pot fi consultate de titularii acestora la sediul organului fiscal emitent. Prezentele acte administrative fiscale se consideră comunicate în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv 12.11.2008.

Vezi procesul verbal de afişare


PUNCTUL DE ACCES PUBLIC LA INFORMAŢIE (P.A.P.I)

  

   oferă cetăţenilor oraşului Oraviţa servicii diverse, cum ar fi:

- informare şi comunicare (acces nelimitat la Internet, în cadrul programului);  
- imprimare, redactare, scanare documente;  
- asimilare noţiuni de utilizare PC.  

Luni - Vineri: 10.00 - 14.00

 

 

 

UN ORAŞ ROMÂNESC DIN MITTELEUROPA

          În noaptea de 6/7 martie 1697, savantul Luigi Ferdinando conte de Marsigli, trimis al împăratului de la Viena în Banatul încă neeliberat de administraţia otomană este găzduit în Oraviţa "în casa parohului romano-catolic". Este data primei menţiuni documentare a aşezării care, desigur, e un habitat mai vechi.

            O localitate Chery, Oraviţa de azi, fostul sat Oraviţa Română, localitate menţionată astfel la Pesty, iar în alte documente medievale, înainte de 1230, Arvavar şi Arvavaralja (după cum în ţinutul Arva din Slovacia, un râu şi o cetate se numesc Orava, diminutivate tot Oraviţa), se află în tot evul mediu la egală distanţă, pe râul Căraş, între cnezatul Valea şi reşedinţa de district Ilidia. Etimologia localităţii vine de la aceea a râului Caraş. În sanscrită, "csi" e arătură iar în iraniana veche "harsi", "kars" se traduce prin a trage brazde dar şi  "defileu locuit".

Corecte sunt şi opiniile privind sorgintea celtică a cuvântului, intrând în latina vulgară, daco-romană şi protoromână "cârşie" (Căraş, stânca, muntele dar şi râul stâncii care străbate relieful înalt). În evul mediu, din maghiarul "orom" (coamă, creastă de munte) şi "cakk" (ţac - colţ de stâncă) şi "ov" (a feri), s-a ajuns la denumirea unui habitat "Orovcakk", (loc ferit între munţi, defileu), ulterior Orawicza, Oravitza, Oraviţa. Practic, denumirea s-a acreditat şi permanentizat istoric, până în zilele noastre, evoluând în variante, de la Arva, apoi Orovcakk (Choromcakk), Aravar, Arvavar, Haram, Chery, Cheri, Chwrwm, Charam, Chorom, acea aşezare pretins "enigmatică", în realitate Oraviţa, având rang de civitas, la 1334, castrum la 1387, iarăşi civitas la 1403, apoi castellum la 1440, 1443 şi 1459 şi din nou castrum, la 1587. Kursumlja e denumirea turcizată în documentele din vremea administrării osmane a ţinutului iar Oraviţa (Orawitza), denumirea germanizată de austrieci.

Despre orăviţeni şi cărăşeni vorbesc la modul concret călătorul Heraut Berry, cu informaţii între 1441 - 1443, relaţia de călătorie a veneţianului Andrea Badoaro, din 1572, Andrea Gromo, tot în veacul al XVI-lea, J.H. Skeene, în secolul al XVII-lea, cartea lui Henry Bloemt din 1634, Miron Costin, la 1662 – 1663, în veacul al XVIII-lea, J.J. Ehrler, celebrul F. Griselini, lexiconul lui J.H. Zedler (1747), cărţile lui C. Gerhard (1789), Raicevich (1790) şi J. Thünmann (1774), în secolul următor studiul lui Raymond Warnier (din 1815), baronul de Haussez la 1830, informaţiile de la 1840 relatate de soţul Matildei Bonaparte, prinţul Anatol Demidov, de Gerando la 1840, J. Paget şi artistul (pictor, actor, muzician) G. Hering la 1845, William Rey la 1849, madame A. De Carlowitz şi contele Waisbach la 1848, fraţii Albert şi Arthur Schott, legaţi cu biografia de ţinutul Banatului cărăşan prin culegerea lor de folclor, A. Jochums într-o carte apărută la 1854, Lindenberg în 1906, Meyer Lexicon în 1909, Michael G. Quin, medicul Karl Koch înainte de 1918.

Din punct de vedere geografic, oraşul Oraviţa este amplasat în partea de sud-vest a judeţului Caraş - Severin, în preajma paralelei de 45°, având o suprafaţă totală de 164,16 km2  şi are în componenţa sa două localităţi subcomponente (Ciclova Montană, Marila) şi patru sate aparţinătoare (Broşteni, Răchitova, Brădişorul de Jos, Agadici), cu o populaţie totală de 15.263 locuitori.

            Relieful, deşi preponderant premontan, se caracterizează printr-o mare diversitate. Suprafeţe întinse de dealuri şi câmpii oferă condiţii propice dezvoltării agriculturii, viticulturii, agro-turismului.  De menţionat este şi reţeaua hidrografică bogată. Pârâul Oraviţa traversează oraşul şi satul Broşteni, împreunându-se, înainte de satul Greoni, cu pârâul Lişavei, apoi cele trei izvoare de la Ciclova Montană: Simeon, Moşului şi Călugăra care formează pârâul Ciclova. La fel de importante sunt şi cele două lacuri, amenajate între anii 1724 - 1733,  o dată cu dezvoltarea industrială a zonelor miniere,  la intrarea în oraş, acum reamenajate.

            Trei dintre principalele repere turistice, elemente simbol ale localităţii, dar în acelaşi timp, ale culturii şi tehnicii româneşti şi chiar europene (mitteleuropene), sunt următoarele:         

            Teatrul Vechi "Mihai Eminescu", monument istoric de artă şi arhitectură, clasificat la poziţia 11-B-220 pe Lista Patrimoniului Naţional Mobil şi Imobil din România, cel mai vechi edificiu teatral din spaţiul culturii româneşti , fondat la 1817, realizat în stilul barocului vienez (barocul târziu). Proiectant este arhitectul imperial, orăviţeanul Ion Niuni, butaforia din sala interioară a fost realizată de Ieronimus Platzger, decorator al Curţii Imperiale iar montarea, asamblarea şi organizarea interioară a edificiului este opera unuia din pictorii oficiali ai Casei de Austria, Francisc Knée. Imită la scară mică vechiul Burgtheater din Viena care, fiind dezafectat la anii 1890, sporeşte importanţa edificiului din Oraviţa care, în acest caz, nu mai este copie (abbdruck) ci original (modellentwurf). Pe scena teatrului au montat spectacole de teatru şi muzică trupe profesioniste din Europa şi din lume: Bucureşti, Viena, Paris, Berlin, Sankt Petersburg, Budapesta, Graz, Innsbruck, Belgrad, Roma, New York, Philadelphia ş. a. Astăzi găzduieşte Muzeul de Istoria Culturii Cărăşene cu secţii de istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentară şi biblioteca "Sim Sam Moldovan – Ionel Bota" de carte şi presă veche.

În legătură cu prioritatea sa absolută, aceea de a fi prima clădire de gen din cultura românească, ridicată de iniţiatorii ei tocmai pentru un astfel de scop - a găzdui montarea şi producerea spectacolelor de teatru ori de muzică - lucrurile s-au clarificat mai de mult, chiar dacă mai asistăm şi azi la inutil-sporadice răbufniri ale orgoliului altor comunităţi din vechile provincii imperiale, Transilvania ori Banat. Fie că e vorba de Sibiu ori de Arad, asumarea unor spaţii improvizate şi denumite în mod absolut convenţional "teatre", nu poate suplini absenţa altor argumente istorice, care nu lipsesc însă Oraviţei, spre a fundamenta adevărul unei astfel de priorităţi. La Arad, din 1812, când negustorul Iacob Hirschl obţine aprobarea de a amenaja una din magaziile sale pentru a se juca teatru şi până la 1822, când o sală, încă la statutul de spaţiu improvizat, e folosită mai des pentru asemenea iniţiative, fenomenul teatral respiră, firesc, dar nu la dimensiunea faptei cultural-artistice orăviţene. Că nu avem încă la vremea aceea un teatru stabil în Arad stă mărturie şi momentul ianuarie 1818, când elevii Preparandiei pun în scenă, cu spectatori, o montare în sala festivă a instituţiei. Or, dacă ar fi existat un "teatru" local, producţia ar fi avut loc aici, pe o scenă oficială. Prioritatea nu ar trebui sa fi generat o eventuală dispută Arad-Oraviţa ci Sibiu-Oraviţa, deşi nici aici lucrurile nu dezavantajează deloc pe cărăşeni. În Sibiu, prima trupă de teatru, dar fără vreun sediu stabil, sunt "arlechinii" pomeniţi la 1745. Între 1752-1753, o scenă improvizată se află la "dugheana din Piaţa Mică" iar la 9 martie 1761 actriţa Bodenburg cere o clădire pentru teatru şi e refuzată. La 1765 se joacă pe o scenă improvizată, la magazia pentru orz numită "La gheţari" iar la 1769, baronul Mähringer oferă "Casa Albastră", cu o scenă mobilă. Ceva mai târziu, la 1787, o tentativă de ridicare a unei clădiri de teatru are şi tipograful Hochmeister, fără efecte imediate. Peste un deceniu, la 1788, "Turnul Rotund" e folosit de Leo Bauer cu denumirea, eronată, de "teatru". Forţând ridicolul, mulţi zic că e "primul teatru din ţară" (?) dar, admiţând o astfel de interpretare, vechiul han de poştă orăviţean, unde trupa vieneză a lui Anton Eintrag a jucat mai multe spectacole, în vara lui 1763, de ce nu poate fi cel dintâi "teatru"?. Turnul sibienilor ia foc la 1826 şi e refăcut la 1865, când magistratul oraşului - abia atunci - ia clădirea pentru "teatrul oraşului".

Cea mai veche Farmacie Montanistică (Minieră) din România, fondată la 1763 de Edward Winter ca ? "farmacie de mână", organizată cu sediul în clădirea actuală de farmacistul Johannes Lederer la 1790, în co-proprietate cu familia Knoblauch din 1796 apoi Farmacia "La Vulturul Negru", după ce farmaciştii din "dinastia" de farmacişti Knoblauch o cumpără la 1818-1820. Azi, Muzeul de Istoria Farmaciei Montanistice, deţinând mobilier, instrumentar farmaceutic de la finele veacului al XVII-lea (1682)  şi până la anii 1950, arhiva documentară şi biblioteca de carte veche "Francisc Klima - Ionel Bota".

Cel dintâi traseu feroviar din ţară este calea ferată Oraviţa - Iam - Iasenova - Vracevgai - Baziaş (16 km, Lişava-Oraviţa şi 62,5 km Oraviţa -Baziaş, 78,5 km total), inaugurată pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 iar pentru călători la 1 noiembrie 1856, o investiţie de cinci milioane florini, considerată încă de istoricii problemei a fi şi cea mai veche din sud-estul Europei. Iar calea ferată de munte Oraviţa - Anina a intrat în folosinţă la 15 decembrie 1863 pentru transportul de mărfuri şi la 4 aprilie 1869 pentru persoane, fiind cea dintâi dintre construcţiile feroviare de munte din sistemul românesc iar cronologic a patra cale ferată din ţara noastră.

         Gara Oraviţei e prima gară cu lift - pasaj pentru acces la peronul situat mai sus de nivelul străzii, dacă nu cumva e prima clădire pentru o staţie de cale ferată din ţară, trecută pe lista monumentelor istorice la coordonatele 11-B-262, la capitolul "ansambluri de artă inginerească şi arhitectură tehnică - gări, tunele, viaducte". Calea ferată spre Anina (coordonate 11-B-308) urcă realmente şi acesta e marele specific al ei, de la 218,7 m (Oraviţa) la 556,4 m (Anina), aşadar o diferenţă de nivel de 337,7 m. La lungimea de 33,4 km, cele 14 tunele însumează 2.084 m, viaductele în număr de 10 înseamnă alţi 843 m din total, 9.946 m sunt zidurile de sprijin iar pe 21.171 m s-au excutat tăieri în stânca muntelui. Dincolo de faptul că, în general, s-a lucrat în calcare dure şi compacte, între alte izbânzi tehnice trebuie menţionate raza de curbură mică a traseului de numai 114 m iar declivitatea e în unele locuri de numai 20 la mie, când limita minimală normală folosită de obicei ar fi de numai 150.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Lista monumentelor istorice...
Referinţe geografice...
Cadrul natural orăviţean, conexiuni cu alte zone turistice...
Obiective turistice orăviţene...
Trasee turistice: Cheile Nerei, Beuşniţa...
Biserici şi mănăstiri...
Locuri de cazare şi masă...
Prezentarea populaţiei şi a structurii accesteia...
Repere istorice...
Aşezăminte culturale,asociaţii sportive, ansambluri folclorice, personalităţi orăviţene...
Instituţii de învăţământ...
Instituţii sanitare...
Firme orăviţene...
Componenţa Consiliului Local Oraviţa...
Primăria Oraviţa - Birouri, servicii...
Principalele proiecte de dezvoltare a zonei...
Declaraţii de avere şi de interese
 
 

vedere spre muntele Rol  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Teatrul Vechi MIHAI EMINESCU din Oraviţa, fondat la 1817 - acuarelă de IONEL BOTA

 

 

 

 

 

 

  pagina de start proiecte de dezvoltare departamente scurt istoric cultura, sport